Am avut ocazia sa te cunosc acum ...aproximativ 8 ani. Treceam in clasa a V-a .Eram amandoua la acel mic examen. Pana atunci nu stiam nimic despre tine. Mi se pareai o persoana foarte prietenoasa ceea ce s-a dovedit mai tarziu ca nu era tocmai asa...e mai greu ca cineva sa se apropie de tine ;) Pe atunci aveam o prietena din copilarie pe care imi placea sa o amagesc cand ii spuneam "abia astept sa inceapa scoala sa ma intalnesc cu D. , presimt ca vom fi prietene bune!". In anii gimnaziali mi-ai fost tare antipatica! Erai incapatanata (ca si acum). Am fost un timp prietene, noi doua si M.(daca imi amintesc bine). Iti placea sa fie totul asa cum zici tu. Vorbeam sa ne facem cadouri, mici chestii facute de mana noastra. Mie mi se pareau niste copilarii. Imi aduc aminte ca aveam cu noi in clasa un grup de fete cu care eram in conflict. Inca de pe atunci aveai spirit judecatoresc (poate e prea mult spus) si ne organizai ca una din nou sa se prefaca, ca fiind suparata pe celelalte doua si sa merga sa ceara ajutorul celuilalt grup...de obicei eram eu cea trimisa pentru ca eu am fost cea care a copilarit cu grupul respectiv. Si asa aflam toate 3 ce vorbeau fetele despre noi...
mi se parea putin nedrept face de celelalte...iar cadourile acelea copilaresti ma enervau, asa ca am decis sa va spun "nu mai vreau sa fiu prietena cu voi!". Era ca si o ruptura de "v-am dat papucii " :))
Iar antipatia a inceput!
Profesoara de romana tot pe tine te ridica in slavi, iar pentru noi era un lucru putin spus enervant. Aceeasi profesoara ne cerea sa venit cu parul legat. Normal ca a dat exemplu: "Asa ca D.!". De ce tocmai ca D.? Cand eu aveam parul impletit, iar ea doar prins in coada? A doua zi am vorbit toate sa ne impletim parul sa ii demonstram profesoarei ca asa e mai bine...doar D. si inca vreo 2-3 au ramas cu parul despletit...si ce bine ne simteam noi! Erau conflicte care, vreau sa cred ca, s-au intamplat pentru a face mai stransa legatura noastra de prietenie ce urma.
Au inceput anii de liceu...am devenit prietene, dar nu pentru mult timp...iubirea a devenit prioritatea maxima pentru mine. Un lucru ...stiu, extrem de enervant pentru tine! si iti dau dreptate...dar stii ca am fost naiva! totusi aceasta naivitate mi-a format un caracter mai puternic...din care experienta ti-as mai fi dat eu sfaturi mai tarziu? Si asta s-a intamplat cu un scop!
Abia in ultimii doi ani de liceu am fost prietenele cele mai bune!doi ani...Cei mai frumosi ani!!
Nu o sa scriu acum toate amintirile pentru ca ar dura prea mult...si poate multi s-ar plictisi. Oricum urmeaza sa ti le scriu in particular ;)
Ideea era urmatoarea: mi-ai parut o persoana cu un caracter foarte puternic! care nu ar fi dat inapoi pentru nimic! A face ceva pentru a fi in varf era mereu o provocare realizata cu placere de tine.Parca pentru tine 24 de ore durau cateva zile... aveai timp pentru convorbiri pe net, timp pentru lectii, timp pentru a face exercitiile inainte la engleza...timp pentru a medita la problemele pentrecute peste zi care declansa o vorbarie de cateva ore petrecuta la telefon (cu mine, bineinteles).Timp pentru boyfriend ...si pentru multe altele. Pareai o fata pe care nu o afectau problemele din relatia de cuplu...chiar daca certurile erau dese, in vazul lumii, tu tot puternica ramaneai in fata lor! Si chiar credeam ca nu erai afectata de asta!...pana acum...cand ai inceput sa scrii.
Acum mi-am dat seama ca nici pentru tine iubirea nu e perfecta...si tu erai afectata de problemele de acest fel...si cel mai bine a fost ca nu ai aratat!
Prea multe cuvinte de lauda la adresa ta, nu crezi? poate ca astea iti vor da un motiv in plus sa fii in continuare asa cum ai fost pana acum!
Cu drag pentru tine,
My dear friend!
P.S: in urmatoarea postare pun o poza cu noi sa ne amintim cat de FRUMOASE eram!
