Dorintele copiilor de azi

Era ziua ei. Cu toata imbulzeala de la pregatiri (pentru ca si in acest an se sarbatorea mai ceva ca o Sarbatoare Crestina), apare si bunicuta. Venirea ei nu era un moment de bucurie pentru ca in fiecare zi isi facea aparitia cu cate o porunca petru nepoti. In ciuda acestui fapt, cand nepoata e strigata dintre multimea de copii sa vina la ea, aceasta se alatura bunicii cat ai clipi. Si oare ce a facuta sa fie atat de prompta de aceasta data? oare?...hmm...ca in fiecare an la aceasta data bunica e iubita! care o fi motivul? ...niciunul altul decat pentru cadou. Bunica vine in fiecare an sa ii dea nepoatei din putinul ei "sa-ti cumperi tu ce vrei" . Iar micuta, foarte fericita, vine cu un zambet larg cu ochii atintiti la mainile bunicii sa vada "oare cat imi adun in acest an?". Bunica cere si o imbratisare. Ii e oferita cu toata dragostea pentru ca bancnota merita de data asta efortul!
Scena se termina. Sarbatoarea la fel. Iar banii primiti de la bunica din micuta ei pensie si de la toti invitatii sunt aruncati pe tot felul de lucruri de care nu prea ai nevoie la o varsta atat de frageda. "Colega de banca si-a luat telefon mai fain decat al meu. Vreau si eu!", "A aparut in vitrina magazinului o fusta draguta pe care trebuie sa o am!"...sunt multe alte dorinte de felul acesta in mintea copiilor de azi.
Oare cine greseste ca acest copil sa ajunga sa ceara ceea ce doresc si adultii? Parintii au cea mai mare vina! Isi invata inca de mic copilul despre puterea banului. Incat acesta ajunge sa ii fie rusine in fata prietenilor de masina pe care o conduc parintii sau de potofelul pe care il are in mana pentru ca nu e cel "Armany". "Pe ala l-am uitat acasa, iar acum ma vad prietenii ca am in mana portofelul vechi al mamei sau cureaua pe care nu scrie "D&G"."
Cred ca parintii au uitat de tot vremurile in care se bucurau foarte mult pentru haina noua primita de Craciun sau Paste. Sau de faptul ca ei nu aveau calculator, tv sau telefon, iar singurul lor contact cu informatia era lectura! Ei spera ca in felul acesta isi ajuta copii sa scape de greul vietii, dar mai rau le fac. Asa vor da de cel mai mare greu al vietii. Nu vor sti sa se descurce in viata fara ajutorul parintilor. Iar cand acesti nu vor mai fi, va fi prea tarziu sa ia totul de la capat!

Vreau sa vad zilele in care acesti copii se vor intretine singuri...

My friends!

Cred ca anii de liceu sunt cei mai frumosi...defapt nu stiu pentru ce o repet pentru ca toata lumea o stie. Oricum...pot sa spun acum ca si pentru mine si prietenele mele se sfarsesc acesti ani fumosi. Si cum sa ii facem noi si mai memorabili? hmm...ne-am gandit noi la cateva activitati care speram ca vor fi si cu rezultat :) eee...si ce ne-am gandit noi? Sa participam la un concurs organizat de MTV: "cata muzica incape inctr-o cana?". Da..interesanta tema...defapt noi nu ne-am inscris doar din placerea de a face un filmulet punandu-ne la testare toate ideile lagate de asta. Noi ne-am inscris pentru premiul care se va acorda ;) Speram sa fim noi cele rasplatite pentru "munca" si sa plecam toata gasca intr-o excursie la mare de 1 mai :)
Deci...urati-ne succes si votati-ne!

http://concurs.mtv.ro/nescafe/index.php?uid=79570&pageID=1

:)

Nu sunt atat de buna pentru ceea ce scriu aici...dar ma straduiesc sa fiu pe placut putinilor vizitatori si sper, ca pe parcurs, acestora sa li se para mai interesant :) Am ajuns sa scriu asta pentru ca am facut mici modificari in blogul meu. In dreapta am afisat o lista a filmelor cele mai bune vizionate de mine :) Sper sa va placa si poate va ajuta cand vreti sa vizionati un film bun!Dupa parerea mea cred ca sunt unele dintre cele mai reusite filme. Poate ca ar mai fi multe altele, dar pe care nu am ajuns sa le vad inca. Nu le recomand persoanelor carora nu le plac filmele "romance" , pentru ca majoritatea (celor afisate in dreapta) cuprind tema iubirii. Cred ca va puteti da seama ca sunt si cele preferate de mine :) ...da! iubesc aceste filme pentru ca de multe ori cand vizonez un film de genul asta se intampla sa ma regasesc si sa cred ca sunt si eu intr-o situatie asemanatoare :)
Lista va continua!




So... have fun and enjoy! ;)

Fa si tu o fapta buna!

Jurnalul unei anorexice

Offf....sunt atât de nervoasă...supărată...distrusă!!! da...sunt distrusă! când totul mergea atât de bine, el îmi spune că nu se mai poate?? cum să îmi facă una ca asta?...era atât de bine şi credeam că never ever nu se va termina :( clipele frumoase, amintirile de la care nu mai pot să îmi iau gandul...Doamne de ce tocmai mie???DE CE??
Dar nu vreau să mă mai gândesc...mă autodistrug?şi pe ce?sau pentru cine?pentru cineva care nu mă merită?pentru cineva care îmi rupe sufletul şi inima în două şi e în stare să mi-o arunce la dobitoace??...hmm...dobitoace?chiar aşa mi-a zis. După atâtea luni în care gura lui avea pentru mine doar vorbe frumoase, să mă facă dobitoacă? îmi spune că mă port ca o dobitoacă pentru ca îl refuz de fiecare dată să ieşim în oraş.Cum să ies cu el în oraş şi să înfulecăm ca nebunii 2 pizza intregi la miez de noapte? Dacă îi spuneam că nu mai pot..sunt prea sătulă: "Cum?din nou aceeaşi discuţie?Iesim şi noi o data pe săptamană să ne simţim bine şi tu din nou cu cura ta de slăbire?".El nu intelege că eu incerc să fac un lucru bun pentru amândoi.Nu vroia să înteleagă că nu mă simţeam bine aşa cum sunt..şi nu puteam să ii accept avansurile din serile petrecute la el după film pentru că nu mă simţeam bine în pielea mea...mă simţeam cât o vaca atunci când îmi ridica bluza iar mie îmi atârnau ca nişte libidinoase, surplusurile de grăsime. Făceam asta doar pentru noi...şi nu vroia să înteleagă... Totuşi, eu nu cred că motiv care mi-l întrugă el era adevăratul motiv!nu cred!cred că adevaratul motiv era acela că eu nu vroiam să îl accept. Întotdeauna îi spuneam că nu e momentul potrivit, pentru că nu era!Eu mai aveam nevoie să pierd cateva kilograme sa arăt în felul în care vroiam eu!
.
.
.
Au trecut câteva zile în care am încercat să îmi revin.Şi o să îi arat că îi va părea rău după ceea ce a pierdut!...îi va părea rău!Pentru că eu voi deveni acea fată despre care toţi prietenii lui ii vor vorbi că arăt atat de bine şi îl vor certa pentru decizia luată!
Pentru început mă voi abţine de la pâinea prea multă care obişnuiesc să o manânc şi treptat voi reduce şi din celelalte alimente.Acum e prea greu pentru că sunt o mare gurmandă!Sunt şi o pofticioasă care nu rezistă niciunei tentaţii.Ştiu că înainte mâncam mult, mai mult decât acum, de aceea am redus şi numărul meselor pe zi.Mănânc dimineaţa nişte cereale şi la amiază când mă întorc de la studii mănânc mâncarea mamei pe care o găsesc în frigider.Eu zic că e ok hrănirea mea zilnică...cum altfel aş putea slăbi?
.
.
.
Nu vreau să le recunosc nici acum prietenelor că m-am apucat de o altă cură de slăbire. Cred că e mai bine să ţin pentru mine până când văd că rezultatele sunt chiar evidente.Până acum nici cura de slăbire cu orez, sau cea cu shak-uri sau legume şi carne fiarta nu au avut rezultate de lungă durată. Mă faceam doar de râs în faţa fetelor când le ziceam că am ţinut cura de slăbire iar ele veneau cu replica "nu se vede! :))" . Era foarte stânjenitor pentru mine!Nici nu işi dădeau seama ce mare umilinţă era!
Azi mi-a ţinut Loredana (sorămea) un “discurs” despre frumuseţile trupului!!! X( offff... atât de greu am rezistat să nu o iau de cap să o trimit din faţa mea, să îi demonstrez că pentru ea nu are importanţă pentru că ea e slabă! Ea nu are cum să îmi înţeleagă problema! Îmi spunea...defapt mă certa pentru că iau modelul fetelor din reviste."Care nu fac altceva decât să încurajeze o fată sa devina subnutrita".Nu e chiar aşa!Atunci de ce fiecarui baiat îi place una ca aia?de ce fetele de la modelling sunt atât de căutate?Nu cred că acele fete ar mai apărea în reviste şi la televizor dacă ar fi considerate urâte...sau "skinny"!

Mi se părea că blugii mei au nevoie de curea…dar cred că e doar impresia mea.Tocmai m-am intors de la duş şi nu văd nicio diferenţa la formele mele care îmi atârna la fel peste chilot.Sau la picioarele mele care se lăţesc şi devin cât două când mă pun jos!nu pot să le mai suport! Am încercat într-o perioadă să mă ţin de alergat şi nu a dat niciun rezultat!acum fac şi asta. Alerg seara şi încerc să ţin dieta pe care mi-am impus-o. Acum, defapt am mai redus putin din volumul de mâncare inclus la masa de la amiaza. Pentru că mi se părea prea mult. Oricum nu cred că aş avea nevoie de mai mult pentru că simt că dacă aş mânca mai mult ar fi pâna peste limitele stomacului meu.

Aproape că uitasem. Azi am dus şi muncă de lămurile cu mama. Ea îmi spunea să îmi mănânc desertul şi să încetez cu toate mofturile din timpul mesei. Cum să mănânc desert când abia dacă reuşesc să slăbesc cu regimul alimentar pe care îl respect? Şi de data asta am indulcit puţin căţelul când i-am zis mamei că merg în gradină să imi termin desertul în timp ce inspir puţin aer proaspăt. Aşa am fost amândouă mulţumiţe. Când m-am intors s-a alăturat şi tata. El venea cu alte idei! Cum că ar fi fost azi la înmormântarea unei colege de muncă. Care e legătura dintre colega de muncă şi mine?Păi cu ce credeaţi că a încercat tata să mă sperie? Zicea că femeia respectivă a avut un atac de cord în urma curei de slăbire pe care o ţinea de doar 2 luni. Tu crezi că eu iţi înghit gogoşii? chiar dacă ar fi fost cum zice el…eu nu folosesc medicamente pentru a pierde din greutate.Pentru că asta făcea femeia respectivă după spusele tatălui. Deci cu asta am încercat să îl conving…că nu are pentru ce să îşi facă probleme! Eu nu recurg la astfel de disperări.

.

.

.

Eforturile mele parcă ar da rezultate! Sunt puţin mai fericită pentru că reusesc să mă abţin în continuare de la pâine, carnea prajită de mama, supă de teiţei şi celelalte paste şi…nu mai ştiu care ar fi celelalte alimente. Cred că ar trebui să îi multumesc şi căţelului!;) cu ajutorul lui reusesc să mai scap şi de gura alor mei.

.

.

.

De data asta nu va mai fi Clara cea care va scrie în jurnal. Sunt Loredana, sora ei. Am reuşit să dau se jurnalul Clarei şi să îi citesc “planul”. Întradevar, a dat rezultate. A reusit să slăbească mult…poate mai mult decât şi-a propus. După doua luni de la scrierea jurnalului a fost nevoită să îsi schimbe o mare parte din garderobă pentru că vechile haine stăteau pe ea ca pe umeraş. Nu cred că a reuşit să îi stârnească în vreun fel interesul fostului prieten. Poate unul din motive ar fi fost acela că a slabit atât de mult încât faţa ei a devenit fară obraji. Zonele vineţii din jurul ochilor se accentuau în fiecare zi. Totuţi ea continua să mănânce doar nişte legume fierte şi poate câte un măr, două…cam asta a fost masa ei în ultimele zile… De alergat s-a ţinut în continuare.Eu cred ca i-ar fi fost de ajuns …dar pentru ea nu mai era nimic de ajuns. Cred că nici dacă ar fi fost să nu mănânce nimic săptămâni întregi. Părinţii işi făceau probleme pentru ea. Au dus-o la medic pentru a-i prescrie vitamine…dar cred că le arunca atunci când trebuia să le ia.

Într-o seara a plecat la alergat şi nu s-a mai intors… A alergat până au ţinut-o puterile. Cineva a vazut-o când a căzut la pământ şi a chemat salvarea. Nu s-a mai putut face nimic. La 6 luni de când Clara scria în jurnal despărţirea de prieten, a ajuns să devină subnutrită, cu un început de ulcer la stomac şi…numai medicii ştiu ce au descoperit…L defapt Clara a devenit anorexica, boala care a declanşat multe altele şi care a dus-o din lumea celor vii.

Scrierea nu e decât o născocire a minţii care poate le vor pune pe gânduri pe acele persoane care se regăsesc aici.Sper că va fi un mesaj folositor pentru fiecare

animal's life

bee....zzzummm!.....bazzz!