Eternitate

Văd picături de şoapte, aştern pe jos
şi plâng licăriri de sunet,
nimic nu-mi poartă vântul
adie doar in taină...
nu-ţi mai poartă cuvântul.
Urlu fără zgomot să nu trezesc enigma
m-apropii fără capăt
neistovit trec mare.
Mă-nalţ pe vârf de pisc
şi-ncerc s-ascult chemarea.
E-atat de frumoasă eternitatea
împletită cu visarea.
M-ănfund într-un abis ce-ngenunchia
trecutul cu uitarea,
îmi dau frâu liber imaginaţiei...
ce frumos e zborul
ce frumoasa e iubirea noastră.
De ce nu te apropii?
să-ţi spun acum, aici
cum traduceai pamflete
şi rescriai pe ape
despre iubirea noastră
...uscăciune a eternităţii.