marți, 7 aprilie 2009

Jurnalul unei anorexice


Offf....sunt atât de nervoasă...supărată...distrusă!!! da...sunt distrusă! când totul mergea atât de bine, el îmi spune că nu se mai poate?? cum să îmi facă una ca asta?...era atât de bine şi credeam că never ever nu se va termina :( clipele frumoase, amintirile de la care nu mai pot să îmi iau gandul...Doamne de ce tocmai mie???DE CE??
Dar nu vreau să mă mai gândesc...mă autodistrug?şi pe ce?sau pentru cine?pentru cineva care nu mă merită?pentru cineva care îmi rupe sufletul şi inima în două şi e în stare să mi-o arunce la dobitoace??...hmm...dobitoace?chiar aşa mi-a zis. După atâtea luni în care gura lui avea pentru mine doar vorbe frumoase, să mă facă dobitoacă? îmi spune că mă port ca o dobitoacă pentru ca îl refuz de fiecare dată să ieşim în oraş.Cum să ies cu el în oraş şi să înfulecăm ca nebunii 2 pizza intregi la miez de noapte? Dacă îi spuneam că nu mai pot..sunt prea sătulă: "Cum?din nou aceeaşi discuţie?Iesim şi noi o data pe săptamană să ne simţim bine şi tu din nou cu cura ta de slăbire?".El nu intelege că eu incerc să fac un lucru bun pentru amândoi.Nu vroia să înteleagă că nu mă simţeam bine aşa cum sunt..şi nu puteam să ii accept avansurile din serile petrecute la el după film pentru că nu mă simţeam bine în pielea mea...mă simţeam cât o vaca atunci când îmi ridica bluza iar mie îmi atârnau ca nişte libidinoase, surplusurile de grăsime. Făceam asta doar pentru noi...şi nu vroia să înteleagă... Totuşi, eu nu cred că motiv care mi-l întrugă el era adevăratul motiv!nu cred!cred că adevaratul motiv era acela că eu nu vroiam să îl accept. Întotdeauna îi spuneam că nu e momentul potrivit, pentru că nu era!Eu mai aveam nevoie să pierd cateva kilograme sa arăt în felul în care vroiam eu!
.
.
.
Au trecut câteva zile în care am încercat să îmi revin.Şi o să îi arat că îi va părea rău după ceea ce a pierdut!...îi va părea rău!Pentru că eu voi deveni acea fată despre care toţi prietenii lui ii vor vorbi că arăt atat de bine şi îl vor certa pentru decizia luată!
Pentru început mă voi abţine de la pâinea prea multă care obişnuiesc să o manânc şi treptat voi reduce şi din celelalte alimente.Acum e prea greu pentru că sunt o mare gurmandă!Sunt şi o pofticioasă care nu rezistă niciunei tentaţii.Ştiu că înainte mâncam mult, mai mult decât acum, de aceea am redus şi numărul meselor pe zi.Mănânc dimineaţa nişte cereale şi la amiază când mă întorc de la studii mănânc mâncarea mamei pe care o găsesc în frigider.Eu zic că e ok hrănirea mea zilnică...cum altfel aş putea slăbi?
.
.
.
Nu vreau să le recunosc nici acum prietenelor că m-am apucat de o altă cură de slăbire. Cred că e mai bine să ţin pentru mine până când văd că rezultatele sunt chiar evidente.Până acum nici cura de slăbire cu orez, sau cea cu shak-uri sau legume şi carne fiarta nu au avut rezultate de lungă durată. Mă faceam doar de râs în faţa fetelor când le ziceam că am ţinut cura de slăbire iar ele veneau cu replica "nu se vede! :))" . Era foarte stânjenitor pentru mine!Nici nu işi dădeau seama ce mare umilinţă era!
Azi mi-a ţinut Loredana (sorămea) un “discurs” despre frumuseţile trupului!!! X( offff... atât de greu am rezistat să nu o iau de cap să o trimit din faţa mea, să îi demonstrez că pentru ea nu are importanţă pentru că ea e slabă! Ea nu are cum să îmi înţeleagă problema! Îmi spunea...defapt mă certa pentru că iau modelul fetelor din reviste."Care nu fac altceva decât să încurajeze o fată sa devina subnutrita".Nu e chiar aşa!Atunci de ce fiecarui baiat îi place una ca aia?de ce fetele de la modelling sunt atât de căutate?Nu cred că acele fete ar mai apărea în reviste şi la televizor dacă ar fi considerate urâte...sau "skinny"!

Mi se părea că blugii mei au nevoie de curea…dar cred că e doar impresia mea.Tocmai m-am intors de la duş şi nu văd nicio diferenţa la formele mele care îmi atârna la fel peste chilot.Sau la picioarele mele care se lăţesc şi devin cât două când mă pun jos!nu pot să le mai suport! Am încercat într-o perioadă să mă ţin de alergat şi nu a dat niciun rezultat!acum fac şi asta. Alerg seara şi încerc să ţin dieta pe care mi-am impus-o. Acum, defapt am mai redus putin din volumul de mâncare inclus la masa de la amiaza. Pentru că mi se părea prea mult. Oricum nu cred că aş avea nevoie de mai mult pentru că simt că dacă aş mânca mai mult ar fi pâna peste limitele stomacului meu.

Aproape că uitasem. Azi am dus şi muncă de lămurile cu mama. Ea îmi spunea să îmi mănânc desertul şi să încetez cu toate mofturile din timpul mesei. Cum să mănânc desert când abia dacă reuşesc să slăbesc cu regimul alimentar pe care îl respect? Şi de data asta am indulcit puţin căţelul când i-am zis mamei că merg în gradină să imi termin desertul în timp ce inspir puţin aer proaspăt. Aşa am fost amândouă mulţumiţe. Când m-am intors s-a alăturat şi tata. El venea cu alte idei! Cum că ar fi fost azi la înmormântarea unei colege de muncă. Care e legătura dintre colega de muncă şi mine?Păi cu ce credeaţi că a încercat tata să mă sperie? Zicea că femeia respectivă a avut un atac de cord în urma curei de slăbire pe care o ţinea de doar 2 luni. Tu crezi că eu iţi înghit gogoşii? chiar dacă ar fi fost cum zice el…eu nu folosesc medicamente pentru a pierde din greutate.Pentru că asta făcea femeia respectivă după spusele tatălui. Deci cu asta am încercat să îl conving…că nu are pentru ce să îşi facă probleme! Eu nu recurg la astfel de disperări.

.

.

.

Eforturile mele parcă ar da rezultate! Sunt puţin mai fericită pentru că reusesc să mă abţin în continuare de la pâine, carnea prajită de mama, supă de teiţei şi celelalte paste şi…nu mai ştiu care ar fi celelalte alimente. Cred că ar trebui să îi multumesc şi căţelului!;) cu ajutorul lui reusesc să mai scap şi de gura alor mei.

.

.

.

De data asta nu va mai fi Clara cea care va scrie în jurnal. Sunt Loredana, sora ei. Am reuşit să dau se jurnalul Clarei şi să îi citesc “planul”. Întradevar, a dat rezultate. A reusit să slăbească mult…poate mai mult decât şi-a propus. După doua luni de la scrierea jurnalului a fost nevoită să îsi schimbe o mare parte din garderobă pentru că vechile haine stăteau pe ea ca pe umeraş. Nu cred că a reuşit să îi stârnească în vreun fel interesul fostului prieten. Poate unul din motive ar fi fost acela că a slabit atât de mult încât faţa ei a devenit fară obraji. Zonele vineţii din jurul ochilor se accentuau în fiecare zi. Totuţi ea continua să mănânce doar nişte legume fierte şi poate câte un măr, două…cam asta a fost masa ei în ultimele zile… De alergat s-a ţinut în continuare.Eu cred ca i-ar fi fost de ajuns …dar pentru ea nu mai era nimic de ajuns. Cred că nici dacă ar fi fost să nu mănânce nimic săptămâni întregi. Părinţii işi făceau probleme pentru ea. Au dus-o la medic pentru a-i prescrie vitamine…dar cred că le arunca atunci când trebuia să le ia.

Într-o seara a plecat la alergat şi nu s-a mai intors… A alergat până au ţinut-o puterile. Cineva a vazut-o când a căzut la pământ şi a chemat salvarea. Nu s-a mai putut face nimic. La 6 luni de când Clara scria în jurnal despărţirea de prieten, a ajuns să devină subnutrită, cu un început de ulcer la stomac şi…numai medicii ştiu ce au descoperit…L defapt Clara a devenit anorexica, boala care a declanşat multe altele şi care a dus-o din lumea celor vii.





Scrierea nu e decât o născocire a minţii care poate le vor pune pe gânduri pe acele persoane care se regăsesc aici.Sper că va fi un mesaj folositor pentru fiecare

12 comentarii:

  1. salut, eu sunt alexandra si am slabit 8 kg.toata lumea imi zice sa termin cu slabitul (am 58 kg acum si 1.65, am avut 66 kg) eu nu vad niciun rezultat.urasc sportul asa k m am infometat deci nu mai mananc de cat odata pe zi de ex azi am mancat o felie de branza si cateva alune, si deja mi se pare mult x( oare am sanse sa devin anorexica?

    RăspundețiȘtergere
  2. Nu mi se pare normal ceea ce faci tu cu tine!te autodistrugi. Poate ca ai vazut si tu pe internet multe fete care nu mai sunt din cauza acestei boli pe care ele si-o le provoaca. Sunt total impotriva celor spuse de tine! Ca sa slabesti si sa ramai sanatoasa trebuie sa ai putina rabdare! Cu cat slabesti mai incet cu atat vei ramane la greutatea aceea si vei fi mai sanatoasa! Nu cere rezultate rapide pentru ca la fel de repede se vor si duce. Gandeste-te cum ai reusit sa fii atata timp cu kilogramele respective si mai rezista putin pana pleaca incet de pe tine!


    Eu zic sa te opresti pana nu e prea tarziu!

    RăspundețiȘtergere
  3. Impresionant acest jurnal;)
    Si eu am avut 65 kg si 1.62 si am slabit mult acum am 51 de kg, toata lumea zice ca sunt slaba si ca arat mai bn si sunt multumita;))

    RăspundețiȘtergere
  4. Sa fii anorexica d bn....eu sunt de 2 ani..si am slabit.am 1.60 m....si inainte aveam 54 de kg..acum am 43 si pot spune ca sunt mandra sa imi arat corpul...mananc cateva mere pe zi...:)) cand imi amintesc...dar imi e bn asa :x Pro ANa:x..Nu mai ascultati ca nu e bn si tra la la...unii vb din lipsa de experienta..hai sa fim anorexice impreuna. ID-UL : B2.beyb

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. vreau si eu sa devin ,dar nu prea reusesc

      Ștergere
    2. nu va inteleg. peste tot se vorbeste de anorexie, despre cat de periculoasa e si ca poate produce moartea..si voi cereti sfaturi despre cum sa fitit anorexice?:)) stiu cum e, si eu am pb cu kg dar mereu mia fost frica sa nu devin anorexica in adevaratul sens al cuvantului.

      Ștergere
  5. Am avut o perioada in care am ffost anorexica...ma simteam bine...imi placea ceea ce faceam...nici nu reusisem sa slabesc destul..ca parintii mei s-au prins si ma obligau sa mananc...acum am inceput din nou..am 1.64 si 48 km...stiu ca e mult...si trebuie neaparat sa slabesc...am nevoie de prieteni ca mine...

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. e mult?:| e putin ! la inaltimea ta ar trebui sa ai in jur de 54 kg

      Ștergere
  6. Pfff..Am In jur de 1,65 si 47 kg. Toti imi spun ca sunt slaba,dar eu nu ma consider...A inceput putin cate putin sa imi apara si burtica...Adica..nu am sunci sau ceva de genu,dar nu mai sunt plata asa cum eram cu doar cateva luni in urma.Si chiar imi doresc sa devin anorexica,am incercat si infometarea,dar nu a functionat,avand in vedere ca sunt obisnuita sa mananc foarte mult,si de multe ori pe zi,nu pot rezista! Ma poate ajuta cineva? Astept id-uri...

    RăspundețiȘtergere
  7. Hei,buna! Am in jur de 1,65 si 48 kg,si toti imi spun ca sunt slaba,dar eu nu ma consider.Putin cate putin, a inceput sa ma ingras la burta.Adica,nu sunci sau ceva de genul,dar nu mai sunt plata asa cum eram acum cateva luni...Imi doresc sa fiu anorexica,dar nu reusesc.Am incercat deja si infometarea,dupa cum m-a informat cineva cu anorexie,dar nu am putut rezista,avand in vedere ca sunt obisnuita sa mananc foarte mult si des,si nu ma pot abtine de la nimic,si sincera sa fiu,nici sport nu prea fac,doar la orele de ed. fizica,care sunt 2 pe saptamana si ce mai alerg putin cand ma duc pe la magazine..Si cam atat.Ajutati-ma,va rog sa devin anorexica,poate asa o sa imi recapat corpul pe care il aveam :-< ... Astept id-uri de la personae care au anorexie in primul rand,sau care cunosc pe cineva.Va multumesc aniticipat.

    RăspundețiȘtergere
  8. Si eu vreau neaparat sa slaBesc ... intrun fel mie foarte greu ...pot sa stau nemancata foarte multe zile ...dar sunt zile in care mananc ca o sparta ...si nu ma pot abtine...mie numi pasa daca o sa devin anorexica ..eu vreau sa slabesc cat mai rapid se poate ..ptr ka doar atunci cand o sa fiu slaba o sa ma simt bine in pielea mea :(

    RăspundețiȘtergere

Comentarii